„Activitatea organelor de urmărire penală a fost întotdeauna o condiţie importantă în asigurarea legalităţii şi ordinii de drept. De activitatea ofiţerilor de urmărire penală depind rezultatele finale în combaterea criminalităţii, asigurarea garanţiilor reale ale respectării drepturilor cetăţenilor şi intereselor de stat.

Urmărirea penală ca ramură de activitate în cadrul organelor afacerilor interne a fost creată în iulie 2003, continuând practic activitatea Serviciului anchetă preliminară, ultimul fiind creat în Republica Moldova încă la 04.07.1963, prin ordinul MAI nr. 212, cu un efectiv în număr de 114 anchetatori.

Au trecut peste 40 ani de când aparatul de anchetă, la moment urmărire penală, a căpătat o poziţie stabilă în sistemul Organelor Afacerilor Interne ale Republicii Moldova. Vom menţiona, în mod special, unele personalităţi care s-au aflat în fruntea anchetei penale în republică, au contribuit la creşterea şi educarea multor anchetatori, care au devenit actualmente ofiţeri de urmărire penală: Iurie Gorbaciov (primul şef al DAP în perioada iulie 1963-septembrie 1975), Policarp Iurcic (septembrie 1975-februarie 1986), Nicolae Marcov (martie 1986 - august 1987), Mihail Plămădeală (aprilie 1988 - ianuarie 1991), Nicolae Panuş (ianuarie 1991 - iunie 1992), Tudor Gonţa (septembrie 1993-febmarie 1997), Mihai Murzac (martie 1997- noiembrie 1999), Gheorghe Boeştean (iunie 2001 - octombrie 2002), Gheorghe Malic (decembrie 2002-decembrie 2003), Afanasie Toderiţă (decembrie 2003-iunie 2008), Nicolae Chitoroagă (octombrie - noiembrie 2008), Mihail Pocnea (decembrie 2008 - decembrie 2009).

Actualmente, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală şi a Hotărârii Guvernului cu privire la structura organizatorică, limita efectivului şi regulamentul MAI, organele de urmărire penală din cadrul MAI, reprezintă un sistem de subdiviziuni de poliţie care prin activitatea desfăşurată pe baza respectării stricte a legii, caută să apere viaţa, sănătatea şi libertatea cetăţenilor, interesele societăţii şi ale statului de atentatele criminale.

În cadrul Ministerului Afacerilor Interne organele de urmărire penală sunt reprezentate de Departamentul urmărire penală (organ ierarhic superior), secţia urmărire penală a Direcţiei afacerilor interne UTA Găgăuzia, secţia urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, secţia urmărire penală a Direcţiei poliţiei transporturi, secţia urmărire penală a Comisariatului General de Poliţie a municipiului Chişinău, secţiile de urmărire penală ale comisariatelor de sector, raionale, municipale.

Organizarea activităţii aparatului de urmărire penală prevede participarea activă a ofiţerilor de urmărire penală în comun cu organele de poliţie la combaterea criminalităţii, la consolidarea legalităţii şi ordinii de drept în Republica Moldova prin:
a) cercetarea calitativă şi oportună a infracţiunilor ce ţin de competenţa lor, descoperirea lor, tragerea la răspundere legală a tuturor persoanelor vinovate;
b) luarea măsurilor adecvate întru asigurarea reparării depline a prejudiciului material cauzat în urma săvârşirii infracţiunilor;
c) stabilirea în procesul urmăririi penale a cauzelor săvârşirii infracţiunilor şi condiţiilor ce au contribuit la săvârşirea lor, sesizarea organului respectiv sau a persoanei cu funcţie de răspundere cu privire la luarea unor măsuri pentru înlăturarea acestor cauze şi condiţii, participarea activă la alte măsuri de prevenire a infracţiunilor.

Activitatea de urmărire penală este reglementată de Constituţie, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de Codul de procedură penală.

Structura organizatorică curentă a Departamentului urmărire penală este constituită din Direcţia dirijare şi control a urmăririi penale, Direcţia analiză, planificare şi instruire, precum şi Direcţia exercitare a urmăririi penale pe cazuri excepţionale, ultima, la rândul său, se subdivide în două secţii: Secţia urmărire penală pe linia criminalităţii organizate şi Secţia urmărire penală pe linia infracţiunilor patrimoniale.

Sarcinile şi atribuţiile de bază ale Departamentului sunt:
- organizarea activităţii DUP şi a subdiviziunilor de urmărire penală subordonate, analiza practicii de urmărire penale şi judiciare, întreprinderea măsurilor îndreptate spre îmbunătăţirea calităţii urmăririi penale;
- organizarea efectuării urmării penale în cadrul DUP pe cauzele penale deosebit de complicate sau cu o rezonanţă social sporită;
- efectuarea controlului procesual pe cauzele penale concrete, preponderent cele cu rezonanţă social sporită şi deosebit de complicate, acordarea ajutorului metodic şi procesual pe toate categoriile de cauze penale aflate în procedura subdiviziunilor de urmărire penală;
- înfăptuirea măsurilor de asigurare şi respectare a legalităţii în activitatea de urmărire penală a subdiviziunilor de urmărire penală subordonate;
- organizarea şi realizarea interacţiunii organelor de urmărire penală cu organele de procuratură, organele de constatare, alte organe în temeiul codului de procedură penală, a Legii cu privire la poliţie, actelor normative departamentale comune;
- examinarea demersurilor şi cererilor participanţilor la proces, petiţiilor cetăţenilor asupra acţiunilor de urmărire penală pe cauzele aflate în procedura subdiviziunilor de urmărire penală, asigură respectarea de către ofiţerii de urmărire penală şi conducătorii lor a drepturilor, libertăţilor şi demnităţii persoanelor;
- avizarea, colaborarea în cadrul grupurilor de lucru şi elaborarea proiectelor de legi, actelor interdepartamentale, altor acte normative privind activitatea de urmărire penală.

În final, reiterăm – urmărirea penală în cadrul MAI se efectuează de către ofiţerii de urmărire penală, angajaţi în organele afacerilor interne în conformitate cu Legea cu privire la statutul ofiţerului de urmărire penală.

Ofiţerul de urmărire penală este persoana cu funcţii de răspundere care, în numele statului, în limitele competenţi sale, efectuează urmărire penală în cauzele penale.

În activitatea desfăşurată ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure protejarea drepturilor şi libertăţilor omului în condiţiile legii de procedură penală.