Utilitatea

Numărul CELEX se menţionează înaintea titlului actului. Cea mai rapidă şi eficientă modalitate de căutare/ identificare a unui act din acquis-ul comunitar. Permite căutarea actelor în bazele de date EUR-Lex, CCVista, JurisVista sau în baza de date disponibilă pe site-ul Institutului European din România.

Ce este?

Numărul de referinţă CELEX (Communitatis Europaeae Lex) este identificatorul unic al unui act din acquis-ul comunitar şi reprezintă o combinaţie de cifre şi litere în care poziţia fiecărui element are un înţeles specific.

Structura numărului Celex

Numărul CELEX este format după următoarea formulă:

Codul sectorului + An + Tipul actului + Numărul actului

a) Codul sectorului din care face parte actul respectiv, reprezentat printr-o cifră;

Convenţional, prima cifră a numărului de referinţă CELEX indică:

1 Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene şi tratatele care le modifică sau le completează;
2 Legislaţia care decurge din relaţiile externe ale Uniunii Europene sau ale statelor membre (când relaţiile externe ale acestora au legătură cele ale UE);
3 Legislaţia secundară;
4 Legislaţia complementară (decizii ale reprezentanţilor statelor membre întruniţi în Consiliu, convenţii internaţionale încheiate între statele membre în conformitate cu dispoziţiile tratatelor etc.);
5 Avizele, rezoluţiile, poziţiile comune, proiectele legislative ale instituţiilor Uniunii Europene;
6 Jurisprudenţa CJUE;
7 Dispoziţiile naţionale de transpunere a directivelor Uniunii Europene;
9 Întrebările adresate Parlamentului European;
0 Actele consolidate (acte neoficiale care reunesc în acelaşi text actul de bază împreună cu toate amendamentele şi rectificările. Se publică în seria C a Jurnalului Oficial şi sunt folosite doar ca instrumente de lucru.)

b) Anul format din patru cifre:
• în cazul legislaţiei primare şi secundare, anul de publicare a actului;
• în cazul jurisprudenţei, anul în care s-a introdus acţiunea;

c) Tipul actului, reprezentat printr-o literă. Convenţional, fiecare literă indică un anumit tip de act;
Cele mai utilizate acte sunt cele care se încadrează în legislaţia primară, secundară şi jurisprudenţă.

În legislaţia primară, secundară şi în jurisprudenţă în cadrul numărului CELEX sunt folosite următoarele litere pentru a identifica diferite tipuri de acte

Legislaţia primară

A Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (1957)
B Tratat de aderare (Danemarca, Irlanda, Norvegia şi Marea Britanie) (1972)
D Tratatul de la Amsterdam (1997)
E Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (1957). Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, versiunea consolidată (1992 şi 1997)
F Tratatul de fuziune (1965). Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii bugetare (1970)
G Tratatul privind Groenlanda (1985)
H Tratat de aderare (Grecia) (1979)
I Tratat de aderare (Portugalia, Spania) (1985)
K Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (1951)
M Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de la Maastricht (1992) şi versiunea consolidată (1997)
N Tratat de aderare (Norvegia, Austria, Finlanda, Suedia) (1994)
R Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii financiare. Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii ale protocolului privind statutul Băncii Europene de Investiţii (1975). Act de modificare a protocolului privind statutul Băncii Europene de Investiţii (1993)
U Actul Unic European (1986)

Pentru numerele Celex ale tratatelor a se vedea http://ccvista.taiex.be/org-primary.asp

Legislaţia secundară

Principalele tipuri de acte sunt:
R – regulamente
L – directive
D – decizii şi decizii sui generis

Alte tipuri de acte:

S – decizii de interes general adoptate de Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)
E – poziţii comune, acţiuni comune şi strategii comune adoptate în cadrul Politicii Externe de Securitate Comună (PESC)
F – poziţii comune şi decizii-cadru aparţinând sectorului Justiţie şi Afaceri Interne
M – neobiecţiune la o concentrare notificată
J – neobiecţiune la o societate mixtă notificată
B – buget
K – recomandări CECO
O – orientări ale Băncii Centrale Europene (BCE)
H – recomandări
A – avize
G – rezoluţii
C – declaraţii
Q – regulamente de procedură şi acorduri interinstituţionale
X – alte acte

Jurisprudenţa

A – hotărâri ale Tribunalului
J – hotărâri ale Curţii de Justiţie
O – ordonanţe
V – avize ale CJ

d) Numărul actului din acquis-ul comunitar, care trebuie să cuprindă întotdeauna patru cifre.

În cazul în care numărul actului este alcătuit din mai puţin de patru cifre, acesta este precedat de zerouri pentru a forma un grup de patru cifre.

Excepţie fac articolele tratatelor, unde numărul actului trebuie să fie format din 3 cifre.

În continuare, prezentăm două exemple reprezentative de formare a numărului CELEX:

Numărul CELEX al Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului este 32000L0031, unde
– prima cifră 3 indică numărul codului sectorului documentar CELEX, în cazul de faţă, sectorul legislaţiei secundare;
– 2000 indică anul de adoptare a actului;
– litera L indică tipul actului, în cazul de faţă, directivă;
– 0031 este indicativul numărului actului, şi anume directiva numărul 31.

Numărul CELEX al hotărârii CJUE în cauza C-6/90 este 61990J0006, unde
– prima cifră 6 indică numărul codului sectorului documentar CELEX, în cazul de faţă,
sectorul jurisprudenţei;
– 1990 indică anul în care s-a introdus acţiunea;
– litera J indică tipul actului, în cazul de faţă, hotărâre a CJUE;
– 0006 este indicativul numărului cauzei.