Despre activitatea DUP în anul 2009 şi obiectivele trasate pentru anul 2010

Pe parcursul anului 2009, organele de urmărire penală ale MAI au examinat în total de 36982 cauze penale, aflate în procedură, procurorilor pentru terminarea urmăririi penale li s-au expediat 17778 cauze, sau cu 1817 mai multe ca în anul 2008.
La rândul său, procurorii, au remis instanţelor judecătoreşti 10010 cauze penale, 5053 au fost încetate sau clasate, inclusiv, 1796 pe motive de reabilitare, iar 158 au fost suspendate condiţionat.
În afară de aceasta, organele de urmărire penală ale MAI au examinat 49512 sesizări cu privire la infracţiuni, dintre care au pornit 21856 cauze penale, iar în 25907 de cazuri au propus neînceperea urmăririi penale.
Astfel, în perioada vizată, în mediu unui ofiţer în procedură, ia revenit, câte 58,8 cauze penale şi 78,7 sesizări cu privire la infracţiuni, ceea ce este un volum, exagerat de mare, pe când acest randament ar trebui să constituie 23-25 cauze penale.

Analiza statistică indică la o îmbunătăţire considerabilă a indicilor de bază în comparaţie cu anul 2008.
Totuşi, situaţia de fapt, referitor la unele aspecte activitatea desfăşurată nu a atins nivelul sau obiectivul scontat.

Un indice important care determină calitatea urmăririi penale este numărul cauzelor restituite de procurori pentru completarea urmării penale. În anul precedent, din aceste motive procurorii au restituit 336 cauze penale sau cu 5 mai mult în comparaţie cu anul 2008.
Legislaţia procesuală obligă organele de urmărire penală să asigure restituirea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Pe parcursul perioadei de raport, în mediu, s-a asigurat repararea prejudiciului în proporţie de 75,5%.
Activitatea de urmărire penală a fost orientată la constatarea şi înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea infracţiunilor. În comparaţie cu anii precedenţi acest indice este în creştere, fiind înaintate sesizări pe 54,7% din cauzele penale propuse pentru terminare.
O problemă acută este calitatea slabă, în unele cazuri, a urmăririi penale.
De altfel, în pofida măsurilor întreprinse pentru ridicarea pregătirii profesionale, nu toţi ofiţerii sunt pătrunşi de responsabilitatea efectuării acţiunilor procesuale în mod perseverent, planificat şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Or, calitatea urmăririi penale este apreciată şi de numărul sesizărilor, deciziilor interlocutorii şi petiţiilor, referitoare la abaterile procesuale comise de ofiţerii de urmărire penală.
Pe parcursul perioadei de raport DUP a examinat:
- 93 sesizări şi ordonanţe ale procurorului de intentare a procedurilor disciplinare.
- 6 încheieri interlocutorii;
- 303 petiţii ale cetăţenilor.
În multe cazuri ilegalităţile depistate de procurori şi judecători sau sesizate de petiţionari s-au adeverit, ca urmare în rezultatul anchetelor de serviciu efectuate, 33 ofiţeri de urmărire penală au fost sancţionaţi disciplinar, în privinţa a 8 ofiţeri s-a limitat cu sancţiunile anterior aplicate, 37 au fost ascultaţi la şedinţele operative de pe lângă conducerea DUP.

Calitatea urmăririi penale este influenţată şi de alţi factori care nu ţin nemijlocit de activitatea de urmărire penală, cum ar fi:
- lipsa de experienţă a efectivului care în mare parte activează de la 1-3 ani;
- fluctuaţia încă sporită (sau eliberat 77 ofiţeri, dintre care 22 conducători, ceea ce constituie - 12, 2 % din totalul acestora);
- asigurarea tehnico-materială insuficientă a subdiviziunilor de urmărire penală şi subdiviziunilor criminalistice;
- lipsa mijloacelor financiare pentru efectuarea traducerilor, constatărilor şi expertizelor;
- inexistenţa unui laborator de expertiză genetică în Republica Moldova.

Astfel întru îmbunătăţirea activităţii organelor de urmărire penală ale MAI, ridicarea calităţii urmăririi penale şi asigurarea respectării drepturilor fundamentale, pentru anul 2010 se impune realizarea mai multor obiective.
Unul din acestea fiind primordial, şi anume - întoarcerea activităţii de urmărire penală în făgaşul legii în aşa mod, încât să se asigure principiile de drept, respectarea drepturilor omului, buna desfăşurare a procesului şi siguranţa procesuală a tuturor părţilor şi participanţilor, inclusiv a reprezentanţilor organelor de urmărire penală.

Realizarea acestuia, cu precădere, ar constitui punct de pornire a îndeplinirii altor obiective, şi anume:
a). intensificarea controlului asupra întregii activităţi a organelor de urmărire penală subordonate, exprimată prin aprecierea rolului conducătorilor organelor de urmărire penală în:
- activitatea desfăşurată în comisiile de control asupra examinării sesizărilor cu privire la infracţiuni;
- planificarea activităţii şi verificarea calităţii urmăririi penale;
- acordarea ajutorului practic şi metodic subalternilor săi;
- ridicarea nivelului de pregătire profesională a ofiţerilor de urmărire penală;
- examinarea cazurilor despre comiterea infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, inclusiv prin participarea nemijlocită la cercetarea la faţa locului şi raportarea despre aceste cazuri conducerii DUP;
- organizarea, în modul cuvenit, a conlucrării cu toate subdiviziunile MAI şi alte organe de drept.

b). Documentarea infracţiunilor strict conform legii şi doar de către grupul operativ în frunte cu ofiţerul de urmărire penală, obiectiv exprimat prin:
- începerea imediată a urmăririi penale în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare rezultă o bănuială rezonabilă că fost săvârşită o infracţiune;
- excluderea cazurilor de implicare ilicită a conducătorilor serviciilor operative în activitatea organelor de urmărire penală, fapte pentru care alin. (2) art. 303 Cod penal, prevede chiar şi răspunderea penală;
- asigurarea executării calitative şi integrale a dispoziţiilor ofiţerilor de urmărire penală cu remiterea oficială a materialelor relevante;
- anunţarea imediată în căutare a persoanelor în privinţa cărora există o hotărâre a procurorului sau a instanţei de judecată;
- dezrădăcinarea practicii existente, aşa-numitei „goană după indici”, care se prezintă ca un viciu fundamental al poliţiei, prin intensificarea controalelor inopinate. Stabilirea unui nou mecanism de apreciere a activităţii de urmărire penală care să excludă această practică.

c). Revizuirea problemelor care există în raport cu instituţiile de expertiză judiciară şi completarea subdiviziunilor teritoriale ale DT-C a MAI cu personal calificat în domeniul expertizelor criminalistice, obiectiv care necesită efectuarea următoarelor măsuri:
- elaborarea propunerilor de modificări legislative care să excludă practica existentă în care urmează să se achite taxe stabilite pentru efectuarea constatărilor narcologice, medico-legale şi alte tipuri de expertiză efectuate în afara MAI;
- completarea în comisariatele de poliţie a numărului necesar de experţi pregătiţi în mai multe domenii, pentru a participa la cercetarea la faţa locului sau pentru a efectua în termeni restrânşi constatările tehnico-ştiinţifice sau expertizele criminalistice.

d). Stabilirea unei o conlucrări sănătoase şi legale cu procuratura, obiectiv care presupune efectuarea următoarelor măsuri, inclusiv cu concursul Procuraturii Generale:
- elaborarea propunerilor de acte legislative care să delimiteze legal competenţa în activitate atât a procurorului, cât şi a ofiţerului de urmărire penală. Ar fi prioritar de a concretiza legal problematica Statutului ofiţerului de urmărire penală şi a procurorului, care formal se supun legii, dar de fapt indicaţiilor conducătorului şi ale procurorului ierarhic superior, pentru că însăşi legea, nu exclude influenţa abuzivă;
- implicarea mai activă a procurorilor, chiar de la faza incipientă – pornirea urmăririi penale, astfel se va asigura un control permanent din partea lor, ceea ce va preveni mai multe abateri şi va face posibilă înlăturarea neîntârziată a lor;
- transmiterea în organele de urmărire penală pentru examinare conform art. 274 CPP doar a sesizărilor despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiunii şi nu a unor informaţii, ce nu corespund legii. Fapt care duce la mărirea volumului de lucru al ofiţerilor de urmărire penală şi ilegalitatea sau nulitatea acestor acte;
- adoptarea pe cît mai curând posibil, de către procurori, a hotărârii pe marginea sesizării, imediat după primirea materialelor;
- revederea unei modalităţi optime de transmitere-recepţionare în/din organele procuraturii a materialelor, dosarelor penale, astfel ca acestea să nu se afle mai mult timp prin cancelarii şi în detrimentul procurorilor sau ofiţerilor de urmărire penală.

e). Concentrarea eforturilor la cercetarea cauzelor penale complicate, pe infracţiunile grave, deosebit de grave, şi excepţional de grave, cele cu o rezonanţă socială sporită, care se preconizează a fi realizată prin măsurile de:
- legalizare, prin intermediul propunerilor de acte legislative, a activităţii organelor de constatare, de a propune procurorului neînceperea urmăririi penale. Este paradoxal, că în conformitate cu legea, organul de constatare, stabilind circumstanţe care exclud urmărirea penală, remite materialele iarăşi ofiţerului de urmărire penală pentru ca acesta, la rândul său, să propună procurorului neînceperea urmăririi penale;
- a studia standardele internaţionale în vederea simplificării procedurii penale, în privinţa unor acţiuni de urmărire penală care necesită, după caz, sancţionare sau autorizare.

f). asigurarea drepturilor şi libertăţilor tuturor participanţilor la proces, asigurarea reparării la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune, care se preconizează a fi realizate prin:
- respectarea prevederilor legislaţiei conform cărei organele de urmărire penală sunt obligate la asigurarea reparării prejudiciului cauza prin infracţiune, de aceea acest indice urmează a fi unul de bază la aprecierea activităţii de urmărire penală;
- asigurarea unui control riguros asupra temeiniciei reţinerii, arestărilor, percheziţiilor şi ridicărilor dispuse şi efectuate în cadrul proceselor penale.

g). aplicarea celor mai drastice măsuri în privinţa persoanelor care se vor face vinovate de ignorarea acestor cerinţe.