Sarcinile Direcţiei informare şi relaţii cu publicul în procesul comunicării externe sunt:

- asigurarea transparenţei informaţionale în activitatea MAI;
- informarea complexă a publicului şi mass-media despre activitatea MAI;
- planificarea strategică a comunicării;
- organizarea şi coordonarea comunicării cu auditoriile comunicării interne şi externe;
- organizarea conferinţelor de presă şi a interviurilor individuale;
- consultarea opiniei publice, organizarea şi asigurarea relaţiilor cu publicul;
- asigurarea editării publicaţiilor MAI, buletinelor informaţionale şi administrarea informaţională a paginilor web oficiale;
- determinarea mesajelor care urmează a fi transmise publicului;
- determinarea obiectivelor şi a metodelor de transmitere a mesajului;
- alegerea auditoriului-ţintă;
- monitorizarea permanentă a comunicării;
- selectarea celor mai adecvate mijloace de informare pentru transmiterea fiecărui mesaj în parte.

3. Comunicarea electronică/pagina de Internet
Informaţiile de interes public vor fi în continuare disponibile pe pagina de Internet. Tot acolo se va găsi şi un formular de sesizare on-line. Se recomandă acordarea unei mai mari atenţii paginii de Internet, adică o utilizare mai dinamică, ţinând cont că aceasta reprezintă un instrument direct de comunicare care s-ar putea adăuga la comunicarea cu mass-media (cei care nu au posibilitatea de a relua mesajul transmis).
Una dintre recomandările formulate în Strategia de comunicare a DIRP va face referire la simularea unor situaţii des întâlnite în relaţia dintre presă şi purtătorul de cuvânt al instituţiei. Cel mai bun mod de a prezenta aceste situaţii l-ar reprezenta introducerea unei rubrici „Întrebări Frecvente” plasată într-un loc vizibil pe pagina de Internet. Astfel, ar putea fi prevenite multe situaţii conflictuale şi ar putea fi evitată apelarea la surse neoficiale care, de cele mai multe ori, prejudiciază percepţia publică despre sistem.
Pentru îmbunătăţirea paginii de Internet, ar putea fi luată în considerare întrebarea: “Din perspectiva cetăţeanului, cât de accesibile – ca mod de căutare şi de înţelegere - sunt informaţiile referitoare la instituţie?”. În plan local, conectarea cetăţenilor la MAI ar putea fi îmbunătăţită prin individualizarea paginilor. Pe site pot fi postate diverse informaţii care să fie în legătură cu pagina-principală: „Informaţi-ne despre corupţie”, “Informaţi-ne despre cazurile de încălcare a drepturilor omului” sau cum poate fi redactată o plângere sau un denunţ şi unde poate fi depus (ă).

4. Comunicarea interpersonală/Training-ul
Seminariile, grupurile de lucru, discuţiile, întâlnirile restrânse – toate acestea reprezintă metode de dialog interpersonal care pot fi utilizate pentru a genera anumite convingeri, pentru a consolida încrederea şi reputaţia Ministerului Afacerilor Interne. Acest tip de comunicare este esenţială pentru grupurile-ţintă cum ar fi ONG-urile, comunitatea instituţională şi publicul intern, care au nevoie de o anumită pregătire profesională şi de împărtăşirea unor experienţe.
Colaborarea cu ONG-urile, în special cu cele care activează în domenii apropiate de sistemul juridic, poate îmbunătăţi rolul mass-mediei ca furnizor de informaţii.
Mass-media este interesată de informaţiile care conţin elemente nou-descoperite, frapante, generatoare de conflicte, pe când reprezentanţii ONG-urilor au capacitatea de a propaga informaţia adăugând viziuni şi comentarii competente care, pe lângă funcţia explicativă, pot asigura reiterarea ştirii şi pot consolida încrederea.

5. Informaţiile tipărite
Informaţiile tipărite, cum ar fi broşurile, pliantele, posterele, pot contribui la creşterea gradului de conştientizare şi înţelegere cu privire la rolul şi funcţiile MAI, atât pentru publicul naţional, cât şi pentru cel internaţional. Conţinutul ar trebui să fie unul funcţional, spre exemplu funcţiile MAI; ghidul pentru utilizarea paginii de Internet; unde se depune plângerea etc.

6. Comunicarea simetriucă. Reacţiile ulterioare.
Instrumentele care pot duce la o comunicare simetrică sunt următoarele:
• barometrele de opinie publică realizate cel puţin o dată pe an;
• trecerea în revistă în fiecare zi a articolelor și materialelor audio/video din mass-media prin intermediul cărora se poate observa percepţia mass-mediei şi se reflectă activitatea MAI;
• analizând informaţiile apărute în mass-media, e posibil să se primească semnale care pot reprezenta baza viitoarelor dosare penale investigate de MAI;
• numerele de telefon şi adresele de e-mail sunt făcute cunoscute publicului pentru ca acesta să se poată informa despre faptele care sunt de competenţa MAI;

7. Elaborarea comunicării inter-instituţionale
Pentru elaborarea unor practici şi politici de comunicare cât mai armonizate, este necesară stabilirea unui mediu în care să fie coordonată comunicarea inter-instituţională. Ar trebui stabilit un mod comun de înţelegere cu privire la principiul comunicării prin organizarea unor întâlniri între reprezentanţii structurilor de drept. Se recomandă participarea reprezentanţilor acestor instituţii la diferite seminarii, consultări, acţiuni comune. Reprezentanţii instituţiei organizatoare vor informa Direcţia informare şi relaţii cu publicul cu privire la acţiunile comune întreprinse în cadrul altor instituţii, care sunt relevante pentru activităţile de comunicare.